Categories
Scuba & Training

Illimita… de la Rec la full Tec si mai departe!

 

T101.ro

Octombrie 28 – Noiembrie 12, 2014. Pentru a 3a oara in centrul de scufundari Rubicon Diving Center din insula Lanzarote (Canary Isl, Spain) – centrul Head Quarter ANDI Europe. Motivul: un pachet hard-core de cursuri tehnice sub licenta ANDI International.

Coordonatori cursuri: Christian Massaad (ANDI Instructor Trainer Director #16) si Dop Koot (ANDI Instructor Trainer #131).

Studenti: subsemnatul pentru cursurile Tri-Mix Instructor L5 (Advanced Trimix), Gas Blender & Service Technician si JJ-CCR diver L2 si Gabriel U. pentru cursul de Tri-Mix Diver L5 (plus a try CCR & DPV).

Conditiile de curs si antrenamente: top din ceea ce exista pe piata in domeniu. Spatiu dedicat (sala teorie si zona echipamente) pentru Tec, bankuri de incarcare si panou de mixare gaze, compresor Bauer Verticus 5 cu filtraj suplimentar pentru indeplinirea standardelor ANDI de calitate a gazelor si Nuvair pentru amestecuri nitrox recreational, doua RHIB-uri de mare capacitate (8,5m lungime si motoare de 2x150hp & 260hp), echipamente pentru toate gusturile si Tec & Rec (rebreathere JJ & Meg, DPV-uri Tec Bonex etc), mijloace de transport absolut noi si confortabile, servicii curente in peste 5 limbi de circulatie internationala etc.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA tanks gear

Inceputul cursului l-am avut prin intrarea in a ceea ce numim “dark zone”: rebreatherele (Closed Circuit Rebreather). Teoria ca teoria, dar practica – scufundarea cu aceste masinarii de recirculat gazele este o cu totul noua experienta. Insa… placerea si avantajele sunt enorme si sunt pe deplin satisfacut de pasul facut in aceasta directie. Echipamentul ales este JJ-CCR, o bijuterie marca CE. Pe durata cursului am avut 7 scufundari in mare deschisa la care am mai adaugat inca 4 scufundari la finalul stagiului de pregatire. Timpul mediu de “bottom time” a fost de 1h cu adancimi intre -15 si -20m. In ciuda temperaturii apei destul de acceptabile (+23degC), toate scufundarile au fost la costum uscat 🙂

Pachetul urmator de cursuri a inclus Service Tehnician si Gas Blender – unde teoria ANDI este extrem de bine structurata, toate afirmatiile, procedurile, standardele etc fiind fundamentate pe ceea ce industria comerciala si profesionala in domeniu o foloseste de ani de zile. Compatibilitatea si constructia echipamentelor, reactiile lor cu aerul, aerul imbogatit cu oxigen, oxigenul si celelalte gaze folosite, tehnicile de manipulare etc fiind practic o adevarat stiinta dar pe care din pacate, multi, foarte multi din domeniul recreational o ignora fie din necunoastere fie din rea vointa. Practica cursului de Gas Blender s-a combinat excelent cu cel de Tri-Mix L5 unde am avut de mixat gazele pentru scufundarile de adancime.

Costa - strap mask

Din pozitia de candidat Tri-Mix Instructor L5, l-am avut cursant pe Gabi – un model de seriozitate si profesionalism. De fapt, la acest nivel, fara seriozitate si profesionalism nu ai ce cauta! Instructor PADI OWSI, scafandru tehnic (ANDI Technical TriMix L3 – in August 2012 – cand l-am avut cursant la Marea Neagra cu scufundari la submarinul SC-213 si distrugatorul Moskva, DSAT Tec 65 diver – curs urmat de el ulterior in Malta), Gabi s-a dovedit a fi studentul ideal, facandu-mi viata de instructor mult mai usoara in fatza celor doi Instructori Traineri.

Primele 3 scufundari de adancime au fost sub supravegherea lui Dop, in acest timp Chris fiind intr-un curs de JJ-CCR L5 (unde au fost pana la -130m cu DPV-uri!).

Partea de “uscat” a cuprins o introducere mai profunda in teoria scufundarilor de adancime, in special a planificarilor de EXPLORARE, cu timpi lungi de bottom si fara restrictie la timpii de deco si configurarea echipamentelor necesare, pregatirea echipamentelor si mixarea gazelor pentru scufundarile planificate, logistica etc.

Dupa o scufundare de incalzire si acomodare cu “bestiile” (2x12l otel la 300bar plus stage-urile necesare: 2x11l +1x7l aluminiu) in care ne-am refresh-uit skill-urile deja stiute, au urmat cele 4 scufundari in care adancimea si task load-urile au crescut progresiv. Temperatura de afara (peste 25degC), costumul uscat, “bestiile” (2×18.1kg fiecare, fara gaze, backplate, regulatoare etc) in spate, ajustarea stage-urilor – daca la inceput ne cam ridicau pulsul la +100 si ne aduceau aminte de sala de gym (nevizitata de ceva timp) sau de pista de alergare (omisa si ea),  au parut insa din ce mai usor de usoare pe masura ce avansam in curs. Profilul scufundarii ne provoca de fiecare data: intrarea negativa cu tot echipamentul in spate/lateral, verificarile de siguranta (2-5-10m), schimburile de gaze, viteza de coborare (peste 20m/min), curentii variabili de la palierele de decompresie etc – toate astea si-au dovedit inca odata necesitatea pasilor marunti si al graduarii treptate a efortului (atat fizic cat mai ales psihic!).

Mixing gases JJ-CCR checking thread

Scufundarea de final, sub coordonarea lui Chris, a fost absolut superba, la adancimea maxima de -90m cu un bottom time de 20min si un runtime de 95min. Locatia (Playa del Carmen), canioanele si lava vulcanica cu forme impresionante, cavernele, coralii mediteraneeni,  vizibilitatea de +30m, temperatura confortabila de +19degC la adancimea maxima.

95min de placere pura! Totul executat ca la carte!

profile -90m

Au urmat apoi cateva zile in care Gabi s-a delectat cu un try JJ-CCR si combinatia lui favorita: sidemount & DPV iar eu m-am scufundat cu noua mea febletze: JJ-CCR (ca sa ne cunoastem mai bine).

In 2003 cand am admirat pentru prima oara lumea subacvatica din postura de proaspat scafandru recreational PADI Open Water, nu credeam ca voi ajunge departe (din punct de vedere profesional) cu acest hobby. Despre scufundarile tehnice nu stiam mai nimic. In 2007 cand mi-am obtinut brevetul de PADI Open Water Instructor… scufundarile cu trimix erau undeva departe… in cloud. Erau intr-o zona crepusculara, nu neaparat neinteresant ci mai degraba… ceva dificil, periculos…

Anii au trecut. Am inceput incet incet sa cochetez cu scufundarile tehnice, mai intai din postura de scafandru, descoperind pas cu pas avantajele Tec, lumea noua ce se deschidea in fatza mea si astepta sa fie explorata. Ca instructor de scufundari recreationale, am simtit ca trebuie sa invat mai mult, pentru a oferi la randul meu mai multe informatii viabile, din propria experienta teoretica & practica. Si uite asa, in pasi marunti, am ajuns la un nou punct de lansare, cel in care scufundarile de (mare) adancime & explorare si scufundarile pe CCR nu mai sunt o (totala) necunoscuta ci o parte din mine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ce va urma? Explorari cat mai multe, scufundari pe CCR, scufundari de mare adancime… informatii si experiente noi pe care apoi sa le pot impartasi si celor ce doresc sa patrunda in “dark side-ul” fara limita de adancime, runtime si deco time, configuratie, OC/CCR…

JJ-ANDI

 

Ape linistite!

Costa

(ANDI Tri-Mix Instructor L5, ANDI JJ-CCR L2, ANDI Gas Blender & Service Technician etc).

Info: T101.ro

Categories
Scuba & Training

Rec: putin deco – moft sau ruleta ruseasca

 

Revolver

Conform definitiei generale a scufundarilor recreationale, decompresia este acel stadiu al unei scufundari in care anumite paliere de oprire in timpul ascensiunii spre suprafata sunt obligatorii pentru a permite azotului acumulat in exces in organism sa fie eliminat fara complicatii medicale ulterioare. Stim cu totii ca pe masura ce adancimea de scufundare creste, timpul pe care tabelele recreationale ne lasa sa-l petrecem acolo se micsoreaza drastic.

Daca conform tabelelor de scufundari recreationale PADI, la adancimea de -18m putem sta maxim 56min, la adancimea de -40m acest timp se reduce la nu mai mult de 9min. O optiune (recreationala) de a mari acest timp de scufundare este folosirea aerului imbogatit cu oxigen (denumit si Enriched Air Nitrox sau  simplu, Nitrox) cu singurul dezavantaj de reducere a adancimii pe masura ce concentratia de oxigen din gazul respirat creste.

Dar cum ramane cu situatia in care ne scufundam in limitele recreationale, cu monobutelie (aer sau nitrox) si intram in putin deco? Este sfarsit de lume? Oare 5 sau 10 minute acolo de penalizare conteaza asa de mult?  La urma urmei, pe masura ce urci, computerul de scufundare recalculeaza non-stop cantitatea teoretica de azot (nitrogen) din corpul tau, te opreste la diverse adancimi, eventual iti impune un safety stop mult mai lung (sa nu uitam regulile de “emergency decompression” din tabelele PADI) si la suprafata iesi “curat”. Asta sa fie tot?!?

Scufundarile recreationale au fost bine gandite la origine, cu o marja destul de mare siguranta atunci cand acele tabele au fost create. Pentru femei si barbati, copii si adulti, mai “fit” sau mai “dolofani”. Iti limiteaza timpul maxim de “bottom time” si te obliga sa iesi la suprafata cu minim 50bar in cilindrul de scufundare. Pana aici toate bune si frumoase. Iar statistica arata ca isi dovedesc eficacitatea. Atunci… de ce sa ne riscam si sa intram in acel “putin” deco?

Sa intram putin cu imaginatia intr-o scufundare obisnuita, la o epava, langa un recif… Un grup de… 4 scafandri + ghidul de scufundare. Grupurile sunt de cate 2 scafandri, de conditie fizica medie. Totul decurge bine si frumos. Adancimea stabilita este undeva la, sa zicem, -30m. Timpul maxim de “bottom” este de 20min. Dar frumusetea epavei ii impinge pe toti sa se apropie de limita celor 20min si chiar sa si o depaseasca cu aproape 5min. Incepe ascensiunea spre suprafata. Toti sunt cu zambetul de 180 de grade pe fatza. Dar deodata, la -25m adancime, regulatorul unuia dintre scafandri intra in free flow. Intr-o secunda, tensiunea in grup creste instant. Buddy-ul ii ofera relativ rapid octopusul celui in dificultate. Dupa cateva zeci de secunde de stres maxim, situatia pare sa revina sub control. Ghidul ii conduce in continuare spre suprafata, in limitele vitezei maxime de urcare de 18m/min (recomandat 9m/min). Reciful vertical plin de viata nu mai are nici un farmec… ei trebuie sa ajunga rapid la -5m pentru a face safety stop-ul. Stresul isi spune cuvantul, cei doi respira destul de accelerat din cilindrul a carui presiune se apropie rapid de 50bar iar ei sunt inca departe de punctul “salvator”… si mai au si acel safety stop + penalizarea de timp…

Luati acest profil de scufundare in diverse combinatii… un usor curent, o “usoara” penetrare neautorizata, adica fara certificarea/antrenamentul/echipamentul corespunzator (asa cum din pacate se practica), o vizibilitate redusa etc… si dezastrul bate la usa. Daca nu ar fi fost acel free flow, scufundarea s-ar fi terminat cel mai probabil, undeva sub limita celor 50bar in butelie. Nu-i ca la carte dar… ar fi fost (relativ) OK. Ar zice cei 5 scafandri dar si multi altii. Dar… situatia de urgenta a aparut si complicatiile s-au dezvoltat rapid.

Pana aici a fost teorie. Recreationala. Dar sa intram putin si in teoria tehnica pentru a sustine afirmatia emisa in titlul acestui material. SAC sau Surface Air Consumtion este acea cantitate de gaz pe care o respiram la suprafata intr-un minut (varianta scurta a intregii formule 🙂 ). Teoria si variantele de formule de calcul le gasiti pe net din belsug.

SAC

Care este rolul acestei formule? Simplu. Afland cantitatea de litri de aer consumati la suprafata intr-un minut (exista diferse metode de actiune pentru calcularea lui), putem afla cantitatea de aer consumata intr-un minut la o adancime data prin inmultirea SAC-ului cu presiunea ambientala totala (in bar/ata). De exemplu, daca la suprafata am un consum de 20l/min, la adancimea de -30m (4ata) voi avea un consum de 80l.

Nota: SAC (exprima bar/min) este o constanta – la suprafata, RMV (exprima litri/min) este consumul ajustat cand Diving Factor DF si adancimea au fost luate in calcul!

In cartea “Staying Alive” scrisa de Steve Lewis, autorul defineste un “Dive Factor (DF) working chart” (pagina 58) in care, la acest SAC in scufundare (RMV-ul) se mai inmulteste inca un coeficient. Daca in conditii asemanatoare unui bazin de inot (conditii, perfecte, echipament cunoscut etc) acest DF este egal cu 1.0, in conditii de curent, apa rece, activitate moderata, site de scufundare necunoscut acest DF creste la 1.8 ceea ce ne va da un RMV real de 144l/min (urmand exemplul anterior: 80 x 1,8). Daca scufundarea se va face in conditii de efort extrem, curent puternic, situatii dramatice de stres atunci acest DF se ridica la 2,5 ceea ce va duce RMV-ul in scufundare la 200l/min!!!

Acum, sa complicam putin matematica:

Daca scufundarea (din exemplele anterioare) s-ar fi facut cu un cilindru de 12l incarcat la 210bar, am fi avut in butelie un volum de 2520l de gaz respirabil. Aplicand metoda 3-imilor, am avea la dispozitie 70bar/840l de gaz pentru dus, tot atata pentru intors si restul egal, de rezerva. Cu aceasta regula a 3-imii, avem totusi 20bar in plus fatza de cei 50bar recomandati a fi la sfarsitul unei scufundari recreationale. Ceea ce este recomandat! Timpul total (teoretic) de scufundare la un consum normal ar fi de 31min (conservativ; 2520: 80l/min = 31,5) dar real va fi de 20min (31min : 3 = 10,3… conservativ rotunjim la 10. Apoi din regula 3-imii, raman 20min + 10min). In cazul unei scufundari in limitele cerute de agentia certificatoare recreationala si a unor conditii bune de scufundare, sa zicem ca am fi in zona de relativa siguranta.

Nu trebuie uitat un aspect tehnic destul de important: presiunea intermediara de lucru a etapei 1 este de 8-10 bar, sub aceasta presiune, livrarea gazului devine extrem de anevoioasa. Adica, chiar daca manometrul iti va mai indica “ceva” presiune (acei cativa bar), inspiratia va fi extrem de grea chiar si la suprafata. La adancime, lucrurile se vor complica, intrand in joc si densitatea gazelor, deloc in favoarea noastra.

Revenind la exemplul scufundarii la epava: timpul maxim alocat scufundarii era de 20min, exact cat ne-a rezultat si din regula treimii cu marea diferenta ca, intr-o scufundare corect planificata si executata, la sfarsitul celor 20min cei 5 scafandri ar fi trebuit sa fie deja la suprafata iar in cazul nostru, ei tocmai incepeau urcarea… Daca toate ar fi decurs fara incidente tehnice, probabil ca cei 5 ar fi ajuns la suprafata dar bineinteles ca nu cu 70bar in cilindri (deoarece au inceput urcarea cu mare intarziere intrand in penalizari) ci probabil undeva putin sub 50bar, deoarece ar fi fost obligati la un safety stop extins la minim 8min. Pana aici… sa zicem ca au avut noroc.

Dar… si aici intervine marele semn de intrebare: ce facem cu acel free flow (+ nivelul de stres etc) din incidentul celor doi scafandri? Nu mai are rost sa intram iarasi in calcule matematice de baza pentru a vedea ca cei 850l de gaz (teoretic) ramasi in cilindrul “salvatorului” nu ar fi fost de ajuns pentru ca cei doi sa efectueze o urcare in siguranta si un safety stop extins corespunzator. Gazul in free flow in cilindrul scafandrului in dificultate aproape ca nu se poate pune la socoteala deoarece timpul de golire va fi undeva cu mult sub 1 minut (aprox. 2 minute daca cilindrul ar fi fost plin)!!!

Concluzia si morala celor scrise mai sus?

Planificati scufundarea corespunzator, luand in calcul toti posibilii factori ce pot interveni si respectati acea planificare. Continua-ti educatia academica prin cursuri ce-ti pot imbunatati calitatile de scafandru recreational (Basic Nitrox, Self Reliant Diver, Deep Diver, Wreck Diver, Peak Performance Buoyancy etc) si largeste-ti orizonturile spre scufundarile tehnice (teoria decompresie, amestecurile de gaze, penetrari de spatii inchise, echipamente si configurari corespunzatoare etc). Nu te aventura intr-o scufundare pe premiza ca “a mers si inainte, merge si acum”. Scufundarile tehnice sunt de exemplu scufundari cu un grad avansat de risc dar este un risc calculat! Nimic nu este luat la intamplare.

Este putin deco moft sau loterie ruseasca? Voi decideti!

 

safe_diver

 

Nota: Pentru usurinta in calcul sau exprimare/intelegere, anumiti termeni sau anumite formule au fost adaptate pentru o mai simpla si rapida intelegere. Materialul de fatza nu se vrea a fi un tratat matematic asupra teoriei scufundarilor si gazelor ci doar un semnal de alarma asupra riscurilor majore ce poat rezulta dintr-o scufundare prost planificata si prost executata!

Ape linistite,

Costa

ANDI Instructor Trainer L3, TDI Trimix/Advanced Wreck/Rebreather Instructor

T101-Technical & Diving Ops®

updated Mai 2021

Categories
Scuba & Training

Fotografia subacvatica, flotabilitatea si stilul de inot!

 

Nudibranch Zephyrinidae (Janolus Cristatus)
Nudi Zephyrinidae (Janolus Cristatus)

Fotografia (videografia) subacvatica, este poarta pe care scafandri recreationali o deschid pamantenilor pentru a admira si ei frumusetile ascunse ale lumii asa zis tacute. Tuturor, sau aproape tuturor ne place sa facem poze sub apa si sa le aratam apoi prietenilor, chiar si numai pentru a-i face invidiosi sau ii ademeni si pe ei sa ni se alature. Sau pentru a le trezi spiritul ecologic 🙂

In urmatoarele randuri, nu voi descrie tehnicile de fotografiere sub apa. Pe acestea, le gasiti din belsug, in manualele, blogurile, forumurile, cursurile sau seminariile de specialitate. Cele ce voi urma sa prezint, se refera la impactul pe care noi, scafandri, il avem in lumea de sub ape, atunci cand facem mult doritele poze. De fapt, este o re-amintire a celor invatate candva, in cursul de Open Water.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Flotabilitatea: punctul forte al oricarui scafandru de calitate. De la flotabilitate pleaca aproape totul: siguranta si confortul in scufundare, atat personal cat si al grupului. Care este legatura intre flotabilitate si fotografia subacvatica? Una foarte simpla: o fotografie spectaculoasa dar pentru care, scafandrul lasa in urma un camp de razboi… nu valoreaza absolut nimic! Daca pentru a obtine acea unica poza ai calcat totul in picioare (cum se zice, dar la propriu de data aceasta) – te-ai asezat cu intreg corpul (si echipament) pe zona de corali, vegetatie, viata marina intr-un cuvant, ai pus mainile si coatele peste tot pentru a te sprijini sau sustine, ai dat cu labele de inot in stanga si-n dreapta pentru a iti gasi echilibrul… ai atins sau ai schimbat pozitia acelei vietati pentru a iti iesi tie bine in cadru… atunci… ma abtin sa comentez! Dar stai departe de mine! Si tu si echipamentul tau foto!

Acolo sub apa sunt creaturi mari pentru care majoritatea scafandrilor merg chiar si in celalalt colt al lumii pentru a le admira: rechini, balene, baracude, diavoli de mare… Dar cum ramane cu acele creaturi mici, catodata asa de mici ca doar o foarte mare atentie le poate scoate in evidenta? Daca un rechin se poate ferii de miscarile tale haotice, cum ramane cu acel nudi de jumatate de centimetru si care sa deplaseaza probabil cu jumatate de metru pe ora? Cum ramane cu acel calut de mare pe care inotul tau haotic si pusul mainilor peste tot poate face praf intr-o secunda??? Apropo… sunt curios sa vad daca cu un bull shark te-ai comporta la fel de nepoliticos 😀 !

SeaHorse Black Sea
SeaHorse Black Sea

Flotabilitatea buna nu se obtine virtual. Flotabilitatea buna nu se obtine in fatza tastaturii si nici la barul de la coltul strazii. Flotabilitatea buna se obtine in apa. Prin scufundari in mare, prin scufundari la bazin, prin antrenamente si antrenamente. Daca vei astepta conditiile perfecte de scufundare pentru ca, Maria Ta nu se baga la +5m vizibilitate ci numai la +15m (si eventual si +25degC minim)… progresul va fi minim sau nul. Nu agatza aparatul de fotografiat sub apa pana nu stapanesti bine flotabilitatea. Aparatul foto iti poate distrage atentia de la elementele minime de siguranta. Plus cele mentionate mai sus. Re-inventeaza-ti antrenamentele in conditii de siguranta pentru ca atunci cand vei fi in acel mediu paradisiac… sa lasi in urma ta numai bulele de gaz.

Stilul de inot: aparent la prima vedere fara vreo legatura directa cu fotografia subacvatica, stilul de inot este o componenta importanta in calitatea si confortul scufundarii (personale si a grupului). Un stil de inot neadecvat, poate duce la o tulburare a sedimentelor din apa si implicit o scadere a calitatii fotografiilor, sau a sanselor de a face o fotografie bune de catre ceilalti participanti la scufundare. Ca sa nu mai mentionez ca, un curent puternic de apa creat de inotul tau va fi o adevarata tornada pentru micutul nudi!

Flotabilitatea

Ca sfaturi generale: daca nu sunteti inca stapani pe stilul “kick frog” si inca folositi stilul “flutter”, pastrati un minim de 1m de sol. Daca aveti de inotat mai rapid, mariti distanta de sol deoarece puterea jetului de apa generat se va face simtit si asa. Incercati sa va antrenati cat mai bine si in cat mai multe stiluri de inot (in special “kick frog” si “back kick frog” si derivatele). Daca sunteti impinsi de curent (sau de pierderea flotabilitatii) spre vreo zona cu viata marina, folositi (cu precautie) un singur deget pentru a va indeparta; nu puneti toata mana pe suprafata de contact. Abtinetiva de la curiozitatea tactila: aveti ochi si este suficient! Aceleasi reguli (sfaturi) mai sus mentionate se aplica in egala masura si scafandrilor care pozeaza pe post de model!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

  OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Si nu uitati, indiferent ca faceti fotografie (macro sau wide angle) sau videografie subacvatica,

respectati mediul ambiant si normele de siguranta in scufundari!

Wall Tamis - Casino Constanta, Romania, Black Sea

Ape linistite!

OmnisMares.com T101.r
OmnisMares.com
T101.ro