Am avut acest material pregatit de ceva timp dar am ezitat sa-l public inca pana recent cand, am dat de urmatorul link video pe Facebook:
Am comentat acolo, in stilul meu personal, ca asa ceva este inacceptabil, atat din punctul de vedere al interactiunii cu viata marina cat si a echipamentului. (nota: din cateva cautari pe google am dedus ca aceasta filmare este destul de veche. Probabil, la acea vreme, asa ceva era considerat OK). Raspunsul primit, a continut printre altele si informatia ca diverul in persoana este un “SSI Platinum Pro 5000 Diver“, o personalitate in lumea scufundarilor…
Si tot recent, pentru a nu avea doar un simplu exemplu, am avut placerea de a face doua scufundari recreationale, undeva in Caraibe… Ghidul, un ex-marine cu multa experienta sub apa. Partea comerciala – distractiv, cu explicatii si ghidusii sub apa… Partea safe? …
Cu siguranta, de multe ori ati avut ocazia sa va scufundati in diverse locuri din lume si sa intrati in contact cu ghizi profesionisti (divemasteri) sau instructori care, in prezentarea sumara (dar obligatorie) inaintea oricarei activitati mentionau: 5… 10 sau chiar 15 mii de scufundari la activ.. Un numar impresionant, greu de atins de foarte multi dintre noi, poate niciodata. Dar… reprezinta acest numar mare de scufundari ceva? Are o asa de mare greutate in personalitatea celui ce se recomanda, ca fiind un “Master of the Masters”, un “Master Jedi” al scufundarilor comparativ cu instructorul tau care poate abia avea 1000 de scufundari in logbook? Este acea persoana aproape de perfectiunea in scufundari (teorie + practica), tinand cont de experienta orelor sub apa?
Din deformatie profesionala (navigator), intotdeauna privesc partea de “safety” inaintea celorlalte bonus-uri. Pe mare, siguranta ta si a echipajului (pasagerilor) are prioritatea. Apoi urmeaza nava si bunurile transportate.
Ca instructor de scufundari tehnice, totul incepe, continua si se termina cu “safety”. Am inceput scufundarile de agrement ca toata lumea, asa cum se incepe, ca recreational Open Water. Am urmat calea fireasca a progresului si intr-un tarziu am descoperit scufundarile tehnice. A fost un “reset”, “reboot”… un stop si de la capat.
Oferind consultanta in domeniul scufundarilor de agrement pe superyacht-uri si nave de expeditii-pasageri, combin cele doua caracteristici profesionale intr-una singura, cautand (si gasind) locuri si proceduri/metodologii de imbunatatire a sigurantei in scufundari (incepand de la prepararea gazelor de scufundare, stocarea si livrarea lor, echipamente), chiar si acolo unde totul pare OK.
Revenind la cele 5… 10 – 15 mii de scufundari… conteaza? Depinde! Trebuie analizat background-ul persoanei iar acesta se va reflecta indirect in modul de planificare si executare a scufundarilor. Daca acea persoana are marea majoritate a scufundarilor executate in “navy”, “army” sau “commercial”… din pacate, pentru mine… nu prea conteaza! No offense! Scufundarile militare/comerciale nu au nimic de a face cu o scufundare de agrement! Activitatea sub apa de infiltrare, minare/deminare, atac si ce mai sunt specifice sau de lucrari comerciale sub apa (tot respectul si admiratia pentru activitatea depusa!!!)… NU dau absolut nici o valoare in executarea unei scufundari de agrement de calitate. Nu mai vorbesc de o scufundare tehnica unde diferenta este enorma! (Scufundarile militare si comerciale au cu totul o alta pregatire iar scopul lor final este diferit de cel al scufundarilor sportive).
Nici daca acea persoana are marea majoritate scufundarilor executate ca “recreational” (deci nu militar/comercial dar nici ca scafandru tehnic)… nu este obligatoriu ca nivelul sau sa fie excelent. Va avea o experienta deosebita in interactiunea cu publicul, nivelul academic va fi foarte bun, va fi (foarte) confortabil in apa dar… Am vazut, de nenumarate ori, scafandri recreatioanali cu un nivel academic avansat, cu mii de scufundari in spate dar care aveau (mari) imperfectiuni in planificarea scufundarilor pe care le conduceau. Din obisnuinta “recreationala”, masurile de siguranta era tinute la minimum necesar ( atat cat cerea agentia certificatoare).
Tehnicile de scufundare nu excelau (este o diferenta intre a fi confortabil in apa sau a fi un foarte bun scafandru recreational si a fi un “Jedi Tec”). Atitudinea de pregatire a scufundarii nu atingea complet punctele de siguranta (precum intr-o scufundare tehnica). Importante erau infloriturile si giubushlucurile pentru amuzamentul turistilor (si un eventual tips, like sau recomandare pe site-urile de socializare) si mai putin planificarile si masurile de siguranta! Marketingul prinde foarte bine si poate vinde (aproape) orice, inclusiv in scufundarile recreationale. Ca turisti si/sau cursanti, incercati sa priviti si analizati sub aceasta cortina publicitara si alegeti in cunostinta de cauza. Obiceiurile nesanatoase de scufundare adoptate de la inceput, sunt mai greu de corectat in timp.
ps: de cele mai multe ori, Agentia progreseaza in standarde si proceduri dar scafandrul (sau centrul de scufundari, dupa caz) ramane ancorat in mediocritate!
In schimb, daca aveti in fatza un scafandru (instructor) tehnic cu acele mii de scufundari tehnice “under the belt” cum se zice… dati mare atentie. Deschideti-va porii cunoasterii caci veti avea de unde (si ce) invata!
Sfatul personal: tratati intotdeauna fiecare scufundare cu maximum de seriozitate. Indiferent daca este una recreationala/sportiva, fara aparente complicatii. Nu va complaceti in “scurtaturi” (atat in scufundari cat si in cursuri), cautati sa invatati si sa va depasiti mereu… Veti fi (placut) surprinsi apoi, sa priviti in urma si sa vedeti diferentele pozitive.
Despre avantajele si implementarea atitudinii Tec in scufundarile Rec… intr-un material urmator!
ps: opiniile exprimate sunt personale si nu implica in nici un fel agentiile de scufundari pe care le reprezint!
Ape linistite,
Costa
