Lumea cu alti ochi… Persoanele cu dizabilitati si SCUBA.

Vara anului 2006 – Mallorca. Urmam practica de PADI Divemaster (apoi am lucrat ca DM in acelasi loc) la un centru de scufundari care printre activitatile de scufundari, oferea si alte optiuni outdoor: trekking, cave-ing, kayak-ing etc. Tin minte si acum, ca intr-o zi, am avut cu noi un grup de juniori cu usoare dizabilitati (Down, Autism etc) pentru o excursie cu kayacele pe langa coastele din imprejurimi. Vremea frumoasa, apa calda si limpede, peisajul incantator… copiii de o energie impresionanta. Se bucurau de orice miscare, de orice strop de apa pe care si-l aruncau unii altora. Ne ascultau cu strictete toate instructiunile dar in acelasi timp… se bucurau de viata, de lucrurile marunta carora, multi dintre noi, nu le dam importanta…

Timpul a trecut si am aflat de existenta posibilitatii ca persoanele cu dizabilitati sa poata practica scufundarile, sport foarte putin cunoscut (deocamdata) ca fiind accesibil lor. Din acel moment, mi-am dorit sa pot invata, sa aflu cum sa procedez corect, cum sa le pot impartasi celor cu situatii deosebite, din placerea si bucuria scufundarilor. Motivatia a fost simpla… sa stiu cat mai mult  ca sa-i pot intelege, pe cei ce ar vrea dar nu pot singuri si atunci au nevoie de ajutor profesional. Sa le pot oferii acea senzatie de placere sublima, de imponderabilitate si persoanelor ce nu se pot deplasa, ce nu pot comunica, ce nu pot interactiona… Inspiratia… acei copii intalniti in 2006…

In Mai 2014, printr-o fericita conjunctura, l-am intalnit pe Manthos Marras de la Aqua Team Athens (Greece). Daca v-as spune ca este Instructor/Trainer de scufundari Recreationale, Tehnice (OC & CCR)… poate nu v-ar suna deosebit. Dar daca v-as spune ca este o persoana paraplegica… probabil ca v-ati oprii o secunda si ati derula randul anterior. Ai spus cumva Instructor? Si… scufundari tehnice? Si CCR (rebreathere)?!? DA! Trebuie sa recunosc ca am ramas impresionat! Am vazut scafandri tineri, in plina energie a varstei dar care nu aveau vointa de a trece de momentele mai grele specifice antrenamentelor si scufundarilor. Si l-am vazut pe Manthos… tot timpul cu zambetul pe fatza… cu o vointa de aliaj de nava spatiala… cu o dorinta de a impartasi si celorlalti din vasta lui experienta de scafandru (cu dizabilitati). Am incercat, pe cat am putut, ca pe parcursul cursului DDI Pro Training Instructor sa intru in lumea vazuta prin ochii lor, a celor cu nevoi speciale… Este greu, este foarte greu… este practic imposibil sa ii intelegi 100%. Este o lume dura, grea… dar nu neaparat din cauza nevoilor lor speciale cat mai ales din cauza celor din jur, a noastra, a celor norocosi (dar total nerecunoscatori) sa fim de partea cealalta a baricadei…

Cursul (atest de agentia Disabled Divers International) a durat 3 zile: o zi de teorie cu o vasta introducere teoretica si practica in lumea persoanelor cu dizabilitati, o zi de practica la bazin cu noi skill-uri (care credeti-ma, nu sunt deloc usoare precum par) si o zi de scufundare in mare, cu repetarea skill-urilor in mediu real.

Cantitatea si calitatea informationala au umplut in gol profesional pe care-l simteam in mine. Ramane de acum inainte sa pot impartasii cu persoanele cu nevoi speciale din pasiunea pe care o am pentru scufundari si mare. Si cel putin, pentru o perioada scurta de timp, sa le (re)aduc zambetul pe buze si increderea in viata si oameni.

Ape linistite!